Hagi vs. Taiwo

 

În calitate de viitor jurnalist (sportiv) zic eu că trebuie să am măcar un post despre sport.  Aşa că voi prezenta într-o manieră proprie o „ştire” care a făcut înconjurul lumii fotbalistice din Europa astăzi. Desigur că toţi iubitorii de fotbal din România îşi aduc aminte de execuţia de geniu a lui Gică Hagi de la Mondialul din ’94, împotriva Columbiei.  Seara trecută însă, „golul tutror timpurilor” pentru fotbalul românesc şi-a găsit o copie fidelă, undeva prin Franţa. Mai exact, la meciul de Ligue 1 dintre Olimpique Marseille şi FC Sochaux (2-1). Meciul nu a fost cu nimic ieşit din comun, cu excepţia unui moment petrecut în minutul 19. Fundaşul stânga al celor de la OM, Taye Taiwo, primeşte o pasă scurtă de la un coechipier. Nigerianul înaintează puţin pe flancul stâng, nemarcat şi încearcă şutul. Ceea ce a ieşit puteţi vedea aici. Aşa ceva nu se vede decât odată la 16 ani. (:D)

Wake me up when september ends…

„Summer has gone and past”. Şi septembrie a ajuns la jumătate. Încă două săptămâni şi încep cursurile Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării. Şi pentru că puţinii vizitatori ai blogului m-au dat probabil dispărut de prin luna august, o să vă fac o scurtă retrospectivă a ceea ce am făcut în tot acest timp, în loc să postez pe blog.

Melodia zilei (3)

În sfârşit îmi fac timp să arunc un ochi şi pe blogul ăsta, însă este o oră destul de târzie pentru înşiruiri de idei şi impresii. Aşa că o să vă las doar o melodie. Am auzit-o azi dimineaţă şi mi-a luminat ziua. Este vorba despre primul single al viitorului album semnat Cee Lo Green. Bine, bine, dar cine este Cee Lo Green? Este nimeni altul decât vocalistul trupei Gnarls Barkley, care a scos pe piaţă în 2006 hit-ul „Crazy”. Să ne întoarcem însă la melodia zilei. Cântecul se numeşte „Fuck You” (cenzurat „Forget You”) şi pot afirma că am avut o perioadă, în urmă cu ceva vreme, când m-am identificat perfect cu personajul creionat de Cee Lo aici.

Epilog

Nimeni n-o să îţi explice ce e dragostea, asta singur într-o zi de vară-o vei afla…

Nopţi albe în 2 Mai

Am ajuns rău. Rău de tot. Am căzut într-o rutină care mă face să plec de acasă pe la 9 seara, să mă întorc la 5 dimineaţa, să dorm până la ora 2, să stau pe plajă până la 7, să mai dorm încă vreo 2 ore şi să o iau de la capăt. Am pierdut toate nopţile din săptămâna asta în Disco-Club Dogbrogean, “super-discoteca” din 2 Mai. Băutură, ţigări, cocalari de 2 Mai, ţigani de Mangalia, muzică proastă pusă de un dj care nu are o treabă cu meseria pe care o practică, două animatoare drăguţe din Târgu Mureş şi o barmaniţă focoasă. Cam aşa stau lucrurile prin acest mic club de la malul Mării Negre. În orice caz, decât să pierd nopţile acasă, în faţa calculatorului, prefer să le pierd în “Dobrogean”. Însă, în seara asta voi zice pas. Party în “the big city”, Mangalia! Am plecat. Pe data viitoare!

Melodia zilei (2)

Colaborare excelentă între rapperul B.o.B. şi solista de la Paramore, Hayley Williams. Piesa “Airplanes” a ajuns pe locul 2 în Billboard Hot 100. Vocea genială a lui Hayley Williams sună incredibil de bine pe refren, iar versurile lui B.o.B. sunt pur şi simplu magnifice.

“Can we pretend that airplanes
In the night sky
Are like shooting stars
I could really use a wish right now
Wish right now, wish right now
Can we pretend that airplanes
In the night sky
Are like shooting stars
I could really use a wish right now
Wish right now, Wish right now…”

iPanema!

Am plecat ieri prin orăşelul Mangalia în căutare de şlapi. Sau papuci, cum vreţi să-i numiţi. Frate, nu se mai găsesc papuci cum se faceau odată. Acum peste tot dai de aşa numiţii “flip-flops”, papucii cu bretele între degete. După ce am hoinărit magazinele timp de aproximativ o oră, am ajuns la concluzia că pe acest sfârşit de vară voi purta “flip-flops”. Aşa că m-am orientat spre cea mai bună firmă în acest domeniu, după cum spun unii, şi anume iPanema. Firma a fost fondată de modelul brazilian Gisele Bundchen. Aceasta a dat numele brandului după cartierul în care a copilărit, Ipanema, localizat în sudul lui Rio de Janeiro. Papucii sunt ok şi pentru un preţ de 50 lei ar cam trebui să ţină. Am iPaneme!

Filmstock : film & mare

Butonam telecomanda seara trecută şi am dat de un titlu care mi-a atras atenţia: Filmstock. Am dedus imediat că este vorba de ceva legat de Stufstock, celebrul festival organizat anual în Vama Veche, din 2003 încoace. Şi am avut dreptate. Se pare că începând cu această vară, Stufstock-ul va beneficia de un nou concept: Filmstock. Acest cinema al festivalului va aduce numeroase filme de calitate, atât de lung, cât şi de scurt metraj. Capul de afiş la Filmstock va fi producţia americană “The Messenger”, care a avut două nominalizări la Oscar. De asemenea, Filmstock va beneficia şi de workshop-uri pentru cei interesaţi de cinema, unde vor participa profesionişti atât din ţară, cât şi din afară. De asemenea, festivalul va avea si petrecerile sale specifice, ţinute pe terasa Hand. Bere, nisip, film… Între 17 şi 20 august, pe terasa Hand, Vama Veche va lua o altă faţă. Poate nu va mai fi aşa monotonă. Cel puţin pentru mine. Filmstock, here i come!
Mai multe detalii aici.

O altă noapte în Vamă…

Scriu plictisit, încă mahmur după beţia de azi-noapte. Deja m-am sictirit de locurile astea. De ce ? Pentru că la fiecare sfârşit de săptămână facem instinctiv acelaşi lucru: mergem în Vamă. Aceleaşi feţe, aceleaşi băuturi, aceleaşi terase, aceeaşi muzică. Monotonie. Vreau să se termine vara asta mai repede. Vreau Bucureşti.

De azi mă las de fumat. NOT!

Dacă aş primi câte un leu de fiecare dată când spun că renunţ la fumat, probabil aş fi milionar. Însă acest viciu este unul de care nu scapi uşor. M-am apucat de fumat în urmă cu trei ani, undeva prin Vama Veche. De la un simplu fum am ajuns la dependenţă. Este simplu să zic “mă las de fumat”, însă aproape irealizabil. Adevărul e că-mi place. Îmi place senzaţia de a ţine o ţigară în mână, îmi place să văd cum se împrăştie fumul, îmi place să fumez. Până una alta, mă duc să-mi aprind o ţigară. De mâine încerc să mă las.